Still waters run deep


Damon Salvatore nu era genul de persoană, care se dădea în vânt după cărţi. De fapt, el nu a fost niciodată într-o bibliotecă. Deci, de ce era EL aici acum? Trist era că urma să pice un anume curs. Nu era destul de ruşinoasă situaţia, că şi tatăl său îl certase pentru că petrecea mai mult timp fiind un armăsar şi făcând sex cu toate fustele, decât să se axeze pe facultate.

 

Damon deschise uşa bibliotecii şi dându-şi jos ochelarii negrii de soare, se uită în jur. Exact cum îşi închipuise! Rafturi de cărţi fără sfârşit, mese şi semne de “LINIŞTE”. PLIC-TI-SI-TOR!! Chiar şi oamenii, care lucrau aici erau plictisitori. Un bărbat de vreo 40 de ani trecu pe lângă el, purtând ochelari şi mergând de parcă ar avea un băţ înfipt în fund.

 

Ăsta deja nu era locul potrivit pentru el! Avea să-şi ia repede cartea, care îi trebuia şi apoi îşi va lua tălpăşiţa. Îşi verifică notiţele pentru a găsi titlul cărţii. Era de fapt o carte de management.

 

Damon studia la Virginia Commonwealth Business School. Tatăl lui era complet de accord, vrând ca Damon să continue afacerea familiei într-o zi. Ăsta era singurul motiv, pentru care Giuseppe îi plătea facultatea. Salvatore Enterprises avea nevoie de el. Damon încă nu era sigur dacă voia să meargă în direcţia asta, dar cum nu avea alte planuri de viitor, putea să încerce măcar.

 

S-a văzut pierdut printre rafturi. Erau mult prea multe cărţi. Avea nevoie de un mic ajutor şi în niciun caz nu avea să meargă la cel cu băţ în fund.

 

Chiar atunci a văzut-o. Doar spatele ei, însă. Purta nişte haine oribile Doamne Iartă!; o fustă gri dreaptă şi o bluză albă. Mai presus de toate, părul ei era strâns într-un coc. Damon respiră adânc. Cine naibii mai purta coc zilele astea??

 

Nu a luat-o în considerare deloc, asta până când s-a întors cu faţa la el.

 

Chipul ei era incredibil de frumos. Avea ochii mari căprui şi nişte buze pline, care cereau a fi ciugulite. De ce o creatură aşa superb ca ea se îmbrăca precum o fată bătrână?

 

Damon putea paria că sub aceste haine îngrozitoare, se ascundea un corp spectaculos.

 

Se îndreptă nonşalant spre ea. “Bună! Te deranjează să mă ajuţi puţin? Caut o carte pe care se pare că nu o pot găsi.”

 

“Sigur. Ce carte cauţi…”

 

Cuvintele i-au rămas în gât când şi-a ridicat privirea spre el. Damon rânji, văzându-i roşeaţa din obraji. O da! Ştia că are acest efect asupra femeilor. Era foarte arătos.

 

“Ăă, scuze. Ce carte cauţi?” se adună repede.

 

“Reingineria Corporaţiei de Michael Hammer.”

 

Fata cea frumoasă încuviinţă şi îi făcu semn s-o urmeze. Ea îl conduse către un colţ al bibliotecii, unde nimeni nu i-ar vedea. Lui Damon i-se părea perfect. Pentru că nici în ruptul capului nu pleca de aici fără să guste o bucăţică din ea.

 

Damon o privi cum se ridică pe degete pentru a ajunge la carte. Adora felul, în care bluza ei se lipea de sâni în timp ce ea se mişca. Nu erau mari, dar era sigur că i-ar fi încăput perfect în palme.

 

“Poftim” spuse ea, dându-i cartea.

 

Se apropie de ea şi se uită fix în ochii ei mari. “Mulţumesc” şopti seducător, asigurându-se că degetele lor se ating când el îi luă cartea din mână.

 

A avut efect asupra ei. Fata îşi muşcă buza şi se uită în jos, roşind.

 

Damon iubea faptul că era aşa de timidă. Însă spera ca sub această mască să fie o bestie sălbatică, gata să iasă la vânătoare.

 

Gândul că ea avea să îşi piardă controlul cu el îi creă o senzaţie foarte plăcută şi evident, cunoscută în pantaloni. Îşi simţi membrul începând să împingă fermoarul blugilor săi, vrând să fie eliberat.

 

Trebuia să o aibă!!!

 

Acum, ea era aplecată aranjând nişte cărţi. Ele păreau să se dezechilibreze din braţele ei şi căzură toate pe jos.

 

“Elena? E totul bine acolo?” întrebă acel bibliotecar nesuferit.

 

“Da, Hamilton! Doar am scăpat nişte cărţi. Le adun chiar acum în timp ce vorbim.”

 

Damon merse spre ea, dorind s-o ajute. Ea se aplecă din nou, foarte delicious, fundul ei rămând sus, în aer.

 

El se aplecă, iar în acelaşi timp ea se şi ridică, făcând ca dosul ei să-i atingă erecţia. Damon nu se putu abţine şi lăsă un geamăt.

 

La dracu! A cam ruinat lucrurile pe aici, nu? Probabil că a speriat-o, frecându-şi comoara de fundul ei.

 

“Îmi cer scuze pentru asta” zise, când ea se întoarse cu faţa la el.

 

Ochii ei căzură fix pe locul unde pantalonii lui păreau foaaarte strâmţi, iar apoi din nou la chipul său. Lui Damon îi venea greu să descopere la ce se gândeşte. Faţa ei părea impenetrabilă.

 

“Ascultă…mulţumesc pentru carte. O să mă asigur s-o aduc la timp.” Se bâlbâi puţin.

 

Era pe punctual de a pleca, când realiză cât de ciudat se comporta. Ăsta nu era el!! El avea toate fetele şi femeile la picioare. Să le seducă era floare la ureche. Se întoarse şi o văzu încă privindu-l.

 

Ambiţia puse stăpânire pe el şi merse spre ea cu paşi precişi. Îi împinse spatele în colţ, lipind-o de perete şi punându-şi buzele peste ale ei.

 

Spre surprinderea lui, ea se supuse. Ea îşi îngropă degetele în părul lui, trăgându-l mai aproape. Nu se aştepta la asta din parte acestei timide bibliotecare.

 

Ea îşi deschise gura pentru a-i lăsa limba înăuntru, iar odată acolo, el exploră orice milimetru. Iubea acele gemete, pe care ea le scotea, dar bibliotecarul ăla enervant încă mai umbla pe acolo. Trebuia să tacă.

 

El dădu drumul buzelor ei, care acum erau umede şi roşii din cauza săruturilor lui. Îşi puse degetul arătător peste gura ei, în timp ce cealaltă mână a lui îşi începea călătoria.

 

Oriunde el o atingea, pielea ei devenea ca de găină. În linişte, Damon desfăcu nasturii bluzei ei, apoi îi apucă unul dintre sâni. Aşa cum se aşteptase; îi venea perfect în palmă. Înlătură materialul dantelat al sutienului ei alb şi sărută locul.

 

I-a eliberat sânul înainte să exploreze mai jos. Îi linse pântecul până când ajunse la linia taliei acelei fuste oribile. Chestia aia trebuia scoasă şi arsă. Nu făcea nimic dacă purta haine de-astea.

 

El desfăcu fusta de la spate şi o lăsă să cadă pe jos. Puteai chiar să mori după acele picioare!! El de-abia aştepta să le simtă înfăşurate în jurul său. Dar mai întâi…

 

„Deschide-ţi picioarele, iubire!” chicoti el.

 

Ea îşi crăcănă picioarele, aşteptându-i următoarea mişcare. „Aminteşte-ţi să nu scoţi vreun sunet” îi şopti el.

 

Damon se apropie din ce în ce mai mult de locul acela înfierbântat.

Ea îşi împinse în faţă şoldurile şi îşi înfipse degetele în părul lui, trăgându-l mai aproape de locul unde îl voia ea pe el. Şi el voia asta. Voia să lingă fiecare inch din acel loc.

 

El îi dădu săruturi blânde, apoi îi trase în jos lenjeria. Voia să o vadă. Umezeala o acoperea într-un mod îmbietor.

 

„Te rog!” o auzi el deasupra lui.

Damon se uită la ea şi o văzu muşcându-şi buza de jos, pentru a opri ţipetele de plăcere. Se apropie mai mult pentru a-i îndeplini dorinţa. El o sărută în toată umiditatea sa, aproape gemând din cauza gustului ei. În acelaşi timp, el nu-şi luase ochii de la ea, vrând să-i analizeze fiecare reacţie la administrările lui.

 

„Deschide ochii, Elena” îi zise, retrăgându-se puţin. Ea se uită la el cu nişte ochi grei.

 

„Continuă să te uiţi” îi explică.

 

El linse din nou zona, iar degetul său intră în ea, penetrând-o într-un ritm suav. Degetele ei s-au încleştat puternic în părul lui, începând să-şi mişte aprins şoldurile. Ei încă se priveau. Damon se simţea de parcă se atingea singur la cât de excitantă era situaţia.

 

„Elena?” vocea bibliotecarului nesuferit îi întrerupse brusc.

 

Amândoi s-au încordat, nevrând să fie prinşi.

 

„D-Daaa?” Elena aproape gemu deasupra lui Damon.

 

„Cum stai cu cărţile acelea?” o întrebă el.

 

Damon o privi pe Elena închizându-şi ochii pentru o secundă, apoi îşi linse buzele din cauza orgasmului. Era aşa de frumoasă când era aprinsă! El îşi opri administraţiile pentru ca Elena să poată răspunde.

 

„Elena?”

 

Elena îl trase pe Damon înapoi unde era nevoie de el, împingându-şi centrul feminităţii către gura lui.

 

„Sunt bine, Hamilton… Eu..ahh…ahh…eu încă reorganizez cărţi pe aici.” reuşi ea să zică.

 

„Okay. Cheamă-mă dacă ai nevoie de ceva.” replică idiotul acela

 

Oo, evident avea nevoie de ceva. Dar nu de la nesuferit. În cele din urmă, el se domoli puţin. Îşi vârî două degete în vaginul ei dulce, avântându-se înăuntrul şi în afara ei. Îi atacă din nou clitorisul şi începu să-l alinte cu gura.

 

„Asta a fost…wow!” zise, trăgându-şi respiraţia şi coborând de pe culmile, pe care se afla.

 

„Crezi asta?”

Elena dădu din cap, înainte să se năpustească asupra lui şi să-l atace cu gura ei. Îl sărută tandru, în timp ce degetele ei se jucau cu nasturele pantalonilor lui.

 

„Puneţi mâinile pe masă” o instructă, ajungând în dreptul mesei. Elena făcu aşa cum i-se spuse. Damon era pur şi simplu îndrăgostit de silueta ei.

 

„Acum e acum, Elena” îi şopti.

 

Ea doar dădu din cap.

 

„Bine”

 

„La dracu!” blestemă Damon. Amândoi se bucurau unul de altul, uitând că trebuie să păstreze liniştea.

 

„Elena?” iar apăru tipul nesuferit. Damon voia să îşi dea ochii peste cap la idiotul ăsta. Trebuia să lucreze cu el toată ziua? Îi părea rău pentru ea; el nu putea să-l suporte nici după câteva minute.

 

„Da, Hamilton?” întrebă Elena, în timp ce Damon împingea în continuare, din ce în ce mai tare, zguduind masa.

 

„Eşti bine? Te-am auzit gemând. Nu vi cu ceva, nu?” Damon chiar voia să râdă cât de tare putea. Cuvintele, pe care şi le alegea tipul acesta erau amuzante. Împinse în continuare, făcând greu pentru Elena să răspundă, dar încercă măcar.

 

„Eu..AAHH!! Cred că…AAHH!!…Cred că am mâncat ceva prost!!” Elena aproape ţipa.

 

Damon chicoti şi îi apucă şoldurile, stabilind un ritm perfect între ei doi.

 

„Îmi pare rău de asta. Poţi să-ţi iei liber dacă vrei” răspunse nesuferitul.

 

Damon o privi pe Elena cum se ţinea de masă la fiecare împingere a sa. Tipul habar nu avea ce se întâmpla cu micuţa lui Elena. El practic o scotea din minţi acum, în timp ce bibliotecarul verifica permise. „Nu este…nicio…AAAH!!…nevoie, Hamilton!Vin imediat!”.

 

Îi apucă părul Elenei şi îi desfăcu cocul, lăsându-i şuviţele mari de păr să cadă pe lângă corp. Aşa mai venea de acasă. Nu trebuia să ascundă frumuseţea asta de păr.

 

„Sunt aproape!” îl avertiză Elena. Damon se simţi uşurat. Şi el era aproape.

 

El împinse violent de câteva ori, iar atunci simţi cum un fel de fulger trece prin corpul lui.

Deschizându-şi ochii, Elena stătea aplecată peste masă, la fel de extenuată ca şi el. Cu grijă ieşi din ea. „A fost nebunesc! Nu am făcut niciodată aşa ceva!” zise Elena.

 

Damon chicoti. „Ţi-a plăcut?” flirtă cu ea. Elena îşi puse hainele la loc pe ea şi zâmbi. „Glumeşti? Mi-a plăcut la nebunie!!”

 

S-a îmbrăcat şi el, până să suspecteze ceva tipul nesuferit. Damon luă cartea de pe jos şi acum chiar voia să-i mulţumească. Datorită ei avusese o partidă extraordinară de sex cu dulcea Elena!

 

„Ai grijă să o aduci la timp. Am nevoie de tine într-o săptămână!” îi explică ea serioasă.

 

El rânji. „Fii sigură că mă întorc peste o săptămână. Şi peste 2. Şi peste 3.”

 

„Un iubit de bibliotecă, acum?” glumi Elena.

 

„Bibliotecile sunt grozave!!”. Elena merse alături de el până la intrare. Amândoi îl spionară pe Hamilton, care punea nişte cărţi în cutii. Damon se amuză de ignoranţa lui.

 

„Pe săptămâna viitoare” zise Elena nonşalant.

 

„Da, săptămâna viitoare” îi făcu Damon cu ochiul.

 

Autor:Anca

Corector: Simona

Advertisements

6 thoughts on “Still waters run deep

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s