Cânţi la chitară?

Cânţi la chitară?

 

 

            “ Ştefan?” Am strigat în timp ce deschideam uşa de la Pensiunea fraţilor Salvatore. Am bătut la uşă timp de vreo 5 minute şi nimeni nu a răspuns, ceea ce era ciudat deoarece Ştafan sau Damon erau aproape întotdeauna acasă.  

             “Ştefan.”  Am  strigat din nou  în timp ce mă uitam în casă căutând dintr-o partea a holului până în cealaltă. Holul era liber iar eu nu am auzit nimic deci am luat un pas înăuntrul casei. “Asta e ciudat,” Am gândit intrând de tot înăuntru şi închizând uşa după mine , “ Ştefan a spus că este acasă când am sunat acum o ora.” Am lăsat să-mi scape un oftat  şi mi-am luat eşarfa din jurul gâtului.            “ Poate că doarme.” Am gândit în timp ce îmi puneam eşarfa şi geanta pe masa din faţa uşii. Am urcat scările elegante şi m-am îndreptat spre camera lui Ştefan, o cameră în came aş fi putut să merg şi legată la ochi de câte ori am fost în ea. Când am ajuns la uşă, am ciocănit uşor  dar nimeni nu a răspuns. Am ciocănit din nou dar tot niciun răspuns.

             “ Ştefan , eşti acolo? “ Am întrebat în timp ce deschideam uşa. M-am uitat înăuntru dar nu l-am văzut pe Ştefan dormind, citind s-au scriind în vreo unul din locurile lui uzuale. Am oftat şi am închis uşa camerei  lui Ştefan,     “ Bănuiesc că nimeni nu este acasă.”  M-am  gândit în timp ce ieşeam din extravaganta cameră a lui Ştefan. Eram pe cale să ies din Pensiune când am auzit un sunet slab venind din josul holului. Eram intrigată aşă că am luat un pas mic înspre sunet; era muzică, chitară să fiu exactă. “ Ce naiba?” M-am gândit în timp ce urmăream sunetul în josul holurilor Pensiunii. 

           “ Bună Elena.” Damon m-a salutat încet când am ajuns la uşa spaţioasei şi modernei sale camere. Am stat tăcuta la tocul uşii în şoc pe masură ce priveam în jur. Camera lui Damon, spre deosebire de cea a lui Ştefan, era foarte nouă pentru mine. 

            “ Damon?” am întrebat în surpriză. Am auzit un fel de muzică în josul holului, dar nu m-aş fi aşteptat niciodată ca el sa ma ducă tocmai în camera lui Damon, în niciun caz.

           “ Unicul.” Răspunse Damon cu un rânjet în timp ce se uita în sus de la ce ţinea în mână. Am putut simţii cum ochii mi s-au mărit puţin când am văzut că ţinea în mâini o strălucitoare chitară de lemn.

            “ Muzica pe care am auzit-o venea de la …tine ?” Am întrebat uşor şocată de posibilitatea că Damon ar cânta la vreun instrument; el pur şi simplu nu pare tipul. Damon ma privit cu un slab zâmbet pe măsură pe punea chitara în pat şi se ridica. 

           “ Da Elena, eu făceam muzica.” Spuse Damon cazual lăsându-şi capul într-o parte încercand să-mi citească reacţia cu ochii săi albaştrii de gheaţă. “ Eşti surprinsă.” concluzionă cu un mic zâmbet . Am ridicat o sprânceană şi mi-am pus o mână în şold în timp ce mă uitam la el curioasă.

             “ Tu nu pari ca tipul muzical.” Am răspuns şi un ton tachinator curgându-mi din voce. Damon a rânjit şi şi-a ridicat o sprânceana în timp ce dădea din cap.

            “ Tu nu mă cunoşti suficient ca să mă poţi pune într-un tip anume.” Ma provocat înapoi în timp ce se lăsa pe unul dintre stâlpii patului. Mi-am dat ochii peste cap la el şi am oftat. 

            “ Ştii că am batut la usa vreo 5 minute, nu-i aşa? am întrebat uşor enervată că Damon a fost acasă în tot acest timp şi că nu mi-a răspuns la uşă. Damon şi-a pus o faţă inocentă, ca şi cum tocmai acum ar fi realizat asta.

           “ Aia ai fost tu?” Se prefăcea el. Aş vrea să arunc ceva în frumoasa lui faţă dar în acelaşi timp asta era doar cine Damon era defapt. Aşteaptă, tocmai am gândit frumoasă ? Ciudat.

           “ Da , ei bine nu apreciez când sunt ignorată; am început să mă gândesc că ceva este în neregulă sau că tu şi Ştefan sunteţi răniţi.”  Mi-am încrucişat mâinele peste piept şi m-am încruntat putin la el.

          “ Mă bucur să ştiu că îţi pasă. De asemenea, îmi pare rău, am crezut că vreun depravat şi însetat vampir este la uşă. Cunosc vreo câteva persoane de genul acesta.” Termina Damon  cu o glumă cumva insultătoare în acelaşi timp.

         “ Şi tu eşti unul dintre aceia?” i-am întors-o înapoi.

         “ Ouch, asta în răneşte inima moartă.” Spuse Damon punându-şi o mână peste inima sa, a mers în jurul patului şi a sărit în el cu mâinile sub cap. “ Acum ce exact cauţi tu aici Elena?” Întrebă Damon într-un final păstrându-şi vocea calmă şi faţa fără nicio emoţie pe ea.

         “ Îl căutam pe Ştefan, nu l-ai văzut ,nu-i aşa? “ Am întrebat stând în pragul uşii , nu eram sigură dacă eram primită sau nu.

            “ Ultima dată când l-am văzut era la o întrecere cu un iepure.” Spuse Damon cu un mic zâmbet.

           “ Ai idee când s-ar întoarce?” i-am întors-o înapoi. Damon se prefacea că se gândeşte pentru un moment pe măsură ce eu mi-am strâns braţele lângă piep şi aşteptam răspunsul lui sarcastic.

              “ Cândva în secolul ăsta, sunt sigur.” Ştiam eu.

              “ Nu eşti amuzant.”

               “ Ba da ,sunt. Acum , vrei să-l sun şi să-i spun spun să ia ceva pentru tine cât timp este afară?” Spuse el cu un rânjet şi eu doar mi-am dat ochii peste cap la el.. Am luat câţiva pasi înăuntrul camerei şi am mers înspre pat ca să examinez puţin chitara.

              “ De cât timp ştii să cânţi?” L-am întrebat în timp ce îmi treceam degetele peste lemnul rece ,perfect al chitarei . Pe măsură ce mă aşezam pe pat l-am simţit pe Damon apropriindu-se şi aşezându-se lângă mine.

               “ De ceva timp, când ai o eternitate înainte , ai destul de mult timp liber în mâini.” Spuse el aproape trist. M-am întors să-i văd faţa dar până să mă uit rânjetul său obişnuit îi dansa pe buze. Am sentimentul că pentru o fracţiune de secundă pe faţa lui era ceva asemănător cu tristeţea sau durerea, oricare ar fi nu vreau ca Damon să se simtă în felul acesta.

              “ Cred că ăsta ar fi cazul.” Am spus întorcându-mă să mă uit la Damon curioasă dar cu un zâmbet pe faţă, nu vreau să creadă că am prins tristeţea ce se auzea în vocea lui.

               “ Ce?” Întrebă el cu un zâmbet.

               “ Eşti sigur că tu erai cel care cânta?” Damon râse şi dete din cap.

                “Mmda.” Spuse el luându-şi chitara şi încercându-i sunetul înainte să înceapă să cânte. Trebuie să admit ca mă simt intrigată de acestă parte a lui Damon. O parte care nu era toată vampirizată şi ucigând oameni tot timpul. Era o latură mai blândă, poate o latură pe care nu o arăta prea des.

                 “ Ai putea să mă înveţi ceva?” Am întrebat  dintr-o dată. Pot spune că asta la luat pe Damon prin surprindere pentru că am văzut confuzie aşternându-i-se pe faţă şi s-a oprit din cântat.

                “ Ce?” Întreba el surprins.

                 “ Ei bine, mereu am vrut să învăţ, şi cine mai bine decât un prieten m-ar putea învăţa?”

               “ Asta ar putea să dureze o vreme.” Spuse sceptic pe măsură ce se întorcea să se uite la mine cu ochii lui albaştrii furtunoşi. Ochii lui erau intimidanţi câteodată; ei mă fac să mă simt asa de mică dar în acelaşi timp protejată, ei au un fel de magnetism ce te fac să te uiţi la ei o veşnicie.

                “Huh.” Am spus absentă, eram aşa de prinsă în ochii lui Damon că nu realizat că mă holbam la el.

               “ Eşti bine?” Întrebă Damon , îngrijorare scurgându-i-se din voce în timp ce îmi privea faţa. El îşi ridică mâna puţin ca şi cum ar vrea să mă atingă dar se răzgândii şi îşi pusă mâna pe porţiunea de pat dintre noi.

              “ Ce?” Am întrebat rupând contactul dintre ochii noştri şi uitându-mă la întreaga lui faţa. Damon avea o privire ciudată pe faţă şi îşi pusă chitara lângă el.

               “ Eşti bine?” Repetă el încă odată sunând îngrijorat.

               “ Sunt bine.” Am spus încet şi mi-am dat părul după ureche. “ Deci ai de gând să mă înveţi sau nu?” Am întrebat tachinator. Damon şi-a dat ochii peste cap şi mi-a întins chitara.

              “ Bine, dar este înmormantarea ta.”

               “ Probabil am să regret mai târziu.” Am murmurat şi am luat tentativ chitara din mâinele lui.

               “ Da, probabil că o vei face.” Mă lua el în derâdere. “ Okay, prima oara trebuie să găseşti o poziţie confortabilă.” Spuse el pe măsură ce mă ajuta uşor să pun chitara într-un unghi bun astfel ca corpul ei era aşezat între braţele şi stomacul meu. “ Apoi trebuie să înveţi coardele. Spaţiile de-a lungul gâtului,” spuse le arătându-mi-le, “ este locul unde îţi vei pune tu degetele. Nu pe buze.” Şi îmi arăta micile barieri dintre secţiuni. Am dat din cap încet pe măsură ce ascultam ce îmi spunea şi îmi treceam părul după ureche.

                “ Aşa?” Am întrebat încercând să-mi despart degetele suficient cât să umplu spaţiile. Damon râse uşor şi îmi pusă degetele în poziţia corectă. Eram surprinsa că el era aşa de gentil, era o schimbare foarte diferită de ritm faţă de caracterul său sarcastic şi nemernic obişnuit. Am observat totuşi  că degetele lui au stat peste ale mele un pic mai mult decât ar fi trebuit.

                “ Pe aproape.” Îmi murmură el în ureche şi şi-a retras degetele. “ Încearcă coarda G.” Spuse el delicat ca şi cum ar vorbi cu un copil mic.

                “Umm, Damon?” Am întrebat slab şi m-am întors să mă uit la el cu un zâmbet nevinovat.

                 “ Uite aşa.” Râse şi îmi mută degetele din nou. 

                 “ Oh.” Murmurai.

                 “ Elena, nu te simţi rău că nu ştii toate lucrurile astea, eu am avut foarte multă practică, iar tu eşti încă o începătoare. Vei devenii mai bună cu practica.” Spuse Damon încrezător.

                “ Corect. Deci, asta e o invitaţie?” Am întrebat cu un rânjet şi m-am întors să mă uit la el stând lângă mine.

                 “ Ar putea să fie, daca ai vrea tu să fie.” Spuse el făcând faimosul lui joc cu ochii. I-am lovit uşor umărul şi mi-am întors atenţia la chitară.

                 “ Ok, sunt deja o cauză pierdută.” Am oftat învinsă şi am încercat să formez un sunet plăcut dar am eşuat mizerabil.

                  “ Nu, nu eşti. Vin-o încoace.” Spuse Damon. Am clipit la el când a menţionat că trebuie să trec lângă el. M-am apropiat mai mult de el dar până la punctul cât mai ereau doi sau trei inch între noi. Damon ofta şi eu am încercat din greu să nu mă înroşesc când ma pus în poala lui. Damon mi-a luat mana cu care scoteam sunetele în a lui şi şi-a pus cealălaltă mână peste mâna cu care ţinea gâtul chitarei astfel încât amândoi ţineam chitara de susul gâtului ei imediat sub cuiele de reglaj.

                  “ Acum am nevoie ca să te mişti odată cu mine, noi nu facem un robot aşa că, fii relaxată.” Spuse el uşor trăgându-mi mâna odata cu a lui peste corzile chitării. Am încercat să opun cât mai puţină rezistenţă deşi ştiam că putea să mă mişte la fel de uşor chiar dacă mi-aş fi încordat fiecare muşchi împotriva mişcării lui, totuşi nu vroiam să fiu dificilă.

                   “ Foarte bine.” Spuse el şi îmi mută degetele în altă poziţie şi un alt sunet a ieşit. “ Vezi, poţi să o faci.” Spuse el si continuă să mă ajute. Puteam să-i simt respiraţia regulată în părul meu şi mă scotea din minţi. Nu stiu de ce dar mă simt aşa de confortabilă în jurul lui Damon. Cu o luna în urma l-aş fi plesnit pentru simpla încercare de a mă aduce aşa de aproape de el, iar acum făceam asta din propria mea voinţă. Cu Damon ajutându-mă , fiecare zgomot suna magical deşi era o singură coardă, era uimitor.            

                “ Okay , de ce nu faci o încercare?” Sugeră Damon şi îşi retrase mâinile de pe ale mele. Aproape m-am bosumflat când mi-a dat drumul, îmi plăcea sentimentul mâinilor lui mişcându-se cu ale mele.

                 “Ok.” Am oftat repoziţionându-mă .                         “ Pregăteşte-te pentru ce e mai rau.” Am spus şi mi-am mutat degetele în poziţia în care Damon mi-a arătat că este coarda G. Mi-am închis ochii şi mi-am trecut degetele peste corzi cât de delicat am putut. L-am auzit pe Damon râzând de frica de care dădeam dovadă.

                  “ Încearcă să îl faci suficient de tare încât să-l pot auzi.” Spuse Damon din spatele meu. Am lăsat să-mi iasă o respiraţie strangulată şi mi-am trecut  degetele peste corzi puţin mai tare de data asta. Eram surprinsă să nu aud niciun ţipat şi niciun dezacord între note, decat un simplu sunet de coardă. Mi-am deschis gura în surpriză şi m-am întors înspre Damon pentru aprobare.

                    “ Foarte bine.” Spuse el mândru.

                    “ Da!” Am spus triumfant şi un uriaş zâmbet mi-a apărut pe faţa.

                    “ Ok, acum încearca coarda C. Pune-ţi degetele aşa.” Spuse Damon mutându-mi degetele . I-am copiat mişcările pe masura ce îmi poziţionam degetele. Le-am mişcat peste corzi şi am scos nota corectă. Un râs de surpriză mi-a scăpat şi m-am uitat la chitară în uimire.

                    “ Emily sau Bonnie nu au vrăjit asta, nu-i aşa?” L-am întrebat pe Damon. Damon râse la gluma mea şi şi-a scuturat capul.

                      “ Nu, eşti doar tu. Vezi, nu eşti o cauză pierdută, te descurci chiar bine.” Mă lăuda Damon. Am zâmbit în sinea mea şi am aşteptat răbdătoare să mă înveţe urmatoarea coardă. Am făcut asta până când am învăţat toate corzile şi le-am cântat cu succes cel puţin odată.

                      “ Acum pentru a schimba corzile trebuie să îţi mişti mâna în sus şi în jos de-a lungul gâtului. Spuse el cu un zâmbet. “ Te bagi?”

                      “ Doar ştii asta.” L-am tachinat eu.

                       “ Ok, hai să începem cu o coardă G la C.”  Spuse el prividu-mi degetele în timp ce eu mă concentram să-mi amintesc toate corzile diferite. “ Ştiai că faci feţe amuzante cand te concentrezi?  Întrebă el. Mi-am dat ochii peste cap la el.

                       “ Ei bine, tu faci feţe amuzante când încerci să nu zâmbeşti.” I-am întors-o înapoi.

                      “ Hei, hai să nu intrăm în defectele mele,    du-te înainte şi încearcă .” Spuse el  aplecându-se puţin înainte că să-mi vadă mai bine degetele.

                     “ Ok.” Am spus şi mi-am pus degetele pe coarda G. Mi-am trecut degetele peste G şi repede am încercat să-mi mut degetele pe C dar au terminat ajungând într-o mare încurcare când am încercat să scot sunetul.   Mi-am lăsat capul pe spate şi m-am uitat la Damon cu colţul ochiului.

                     “ Asta o fost oribil.” Am afirmat încet.

                      “ Nu, asta a fost bine.” Spuse el şi încerca   să-şi menţină o faţă compusă, nu făcea o treabă foarte bună, puteam să-i văd buzele tremurându-i încercând să se lupte cu nevoia de a râde.

                       “ Esti aşa un mincinos.” Am spus şi am luat una dintre pernele lui uriaşe şi l-am lovit în faţă. Damon a clipit usor  şi a început să dea din cap la acţiunile mele.

                        “ Uh huh.” Spuse el şi mi-a luat perna din mână.

                        “ Eşti nebun .” Am spus şi ma lovit în cap cu perina. Nu mi-am putut suprima un ţipăt de surpriză când a făcut asta.  M-am întors la el cu gura deschisă şi am luat o altă perină.

                        “ Elena, nici măcar să nu te gândeşti, chiar vrei să intri într-o luptă cu un vampir?” Spuse el cu un zâmbet fermecător.  L-am lovit în fata şi am râs când câteva perne l-au ratat.

                       “ Aparent.”  Spuse Damon luându-şi perna de pe faţă.  Am pus repede chitara într-un loc sigur şi jumătate m-am târât , jumătate m-am rostogolit în  cealalaltă jumătate  a patului şi am luat mai multe perne.

                      “ Ia asta!” Am ţipat şi am aruncat o perna din nou în Damon. Nici măcar nu am stat să văd dacă perna l-a lovit înainte să sar din pat şi să fug pe uşă râzând.

                     “ Elena!” Strigă Damon alergând după mine cumva la o viteză umană. Coboram scările câte doua sau trei odată pe măsură ce râdeam şi mai tare. Când am ajuns jos m-am uitat în sus pe scări şi l-am văzut pe Damon că era deja la jumătate. Damon avea un zâmbet gigant pe faţă şi a aruncat o perna chiar pe lângă mine. Am erupt într-un nou val de râsete pe măsură ce penele curgeau din pernă în jurul meu, am sărit peste perna jumulită şi am fugit înspre salon uitându-mă la Damon pe măsură ce fugeam.

                 “ Nu poţi să continui cu fuga Elena, am să te prind la un moment dat.” Spuse Damon şi a sprintat până când a ajuns la caţiva paşi în faţa mea. Am ţipat râzând şi m-am întors pe călcâie şi am fugit spre intrare. Pe măsură ce fugeam mă mai uitam peste umar dar fuga mea a fost oprită abrupt când am lovit ceva şi am căzut pe jos scăpându-mi perna. Mi-am frecat capul şi m-am uitat în sus văzând un confuz şi îngrijorat Ştefan.

                “ Elena?” Întrebă el ajutându-mă să mă ridic în sus şi uitându-se la Damon în salonul de la intrare. În secunda în care Damon la văzut pe Ştefan zâmbetul lui a dispărut ca şi cum ai apăsa  un întrerupător.

                “Bună Ştefan.” Spuse Damon lipsit de energie, el şi-a pierdut toată căldura şi energia pe care o avea acum câteva momente. Ştefan se uita între noi doi şi îmi lua o pană din păr. 

              “ Ce s-a întâmplat cât timp am fost plecat? Te-a rănit cumva Damon?” Ştefan întrebă serios căutându-mă de orice semn de rană.

              “ Ştefan, relaxează-te. Damon mă învăţa cum să cânt la chitară.” Ambele sprâncene ale lui Ştefan s-au ridicat în sus şi se uita la mine de parcă mi-ar fi crescut un al doilea cap.

                “ Şi din cauza asta fugeai de el ţipând?” Întrebă Ştefan sunând complet confuz.

                “Nu ştiu dacă ai observat Ştefan dar ea râdea.” Spuse Damon din locul lui de lângă uşă, era  aproape şi dispoziţia lui devenea una foarte proastă.

                “ Atunci de ce fugea de tine?” Întrebă Ştefan supărat. Damon şi-a curăţat gâtul şi se uita la mine pentru o secundă înainte să se uite din nou la Ştefan.

                 “ Aveam o bătaie cu perne.” Aproape am erupt în râsete în secunda aceea, când Damon a spus asta sunând aşa de copilăros. Ştefan a clipit în şoc si s-a uitat în jos la mine.

               “ O bătaie cu perne? El te învăţa cum să cânţi la chitară şi asta a condus la o bătaie cu perne? “ Ma întrebat el.

              “ Mda.” Am spus nu prea sigură cum aş putea explica, pare ca o scenă tare ciudată pentru oricine din exterior.

             “ Um, wow, ok.” Spuse Ştefan şi îmi dete drumul . “ Deci de ce eşti aici?”

             “ Tu ai spus să vin, când am ajuns tu nu erai aici. Am auzit muzica, am urmărit-o şi l-am găsit pe Damon. Un lucru a dus la altul şi apoi el a ajuns să îmi de-a lecţii de chitară.” Am spus veselă.

               “ Şi să avem o bătaie cu perne.” Adăugă Damon cu un zâmbet. Ştefan la fixat pe Damon cu privirea înainte să se uite la mine din nou.

              “ Ei bine sper că te-ai… distrat. Încă mai vrei să mai petrecem ceva timp împreună?”

               “ Mda, bineînţeles.” Am spus dându-i o îmbrăţişare. “ Ce facem cu penele?” Am spus uitându-mă la urma de pene de-a lungul salonului şi dispărând după celelaltă uşe.

             “ Mă ocup eu de ele, nu-ţi face griji.” Spuse Damon neted.

              “ Bine, haide Elena.” Spuse Ştefan şi îmi de-te un scurt pupic pe buze. Am zâmbit şi i-am luat mâinile lui Ştefan şi am început să urcăm scările. Pe măsură ce urcam m-am întors să mă uit la Damon , ne privea şi arăta complet respins. Mi-am retras mâna repede din cea a lui Ştefan şi am coborât repede scările la Damon. Mi-am pus mâinile uşor în jurul gâtului lui şi i-am dat o îmbrăţişare.

               “ Mulţumesc pentru lecţii, a fost amuzant şi aş putea să îţi accept invitaţia pentru mai multe.” I-am spus şi m-am retras cu un zâmbet. Damon mi-a zâmbit înapoi şi a dat din cap, apoi m-am întors la Ştefan care ne privea de pe scări. I-am luat din nou mâna lui Ştefan şi am continuat să urcăm scările. Dar nu a trecut mult până când nu m-am gândit din nou la cât de mult m-am distrat cu Damon astăzi.

 

         Sfârşit!

 

______________________

Traducator: Alexandra