A Left Turn at the Evolutionary Tree


A Left Turn at the Evolutionary Tree
(La stânga la pomul evoluţiei)

– Ai o influenţă tare proastă asupra mea! Damon murmură.
– De ce este asta? Spuse Elena, continuând să îi mângâie părul.
El era întins pe o pătură de picnic cu capul în poala ei de vreo jumătate de oră, cu ochii închişi liniştiţi. Era ca o pisică mare odihnindu-se în soarele după-amiezii; ea aproape aştepta să toarcă în timp ce ea îi zgâria uşor scalpul cu unghiile.
– Nu am mai fost la un picnic din secolul XIX. Este…
– Drăguţ? Ea a încercat.
– Normal. Plictisitor. Aproape nu ne-am prostit deloc.
– Aproape ca şi cum te-ai bucura de compania mea sau ceva în stilul.
Ochii lui s-au deschis brusc şi faţa i s-a întors spre ea.
– Ştiu, nu-i aşa? Ciudat.
S-a ridicat rapid şi la fel de rapid s-a aplecat spre ea până când feţele le erau la acelaşi nivel, lăsându-i un sărut rapid pe gură.
– Vrei să ne prostim acum?
Ea a ezitat gândindu-se la asta.
– Defapt, ar trebui să ne întoarcem înapoi. Se face târziu.
Soarele începea să coboare în spatele dealurilor, în curând se va face seara şi este aproape o milă înapoi până la maşină. Devreme în această după-amiază ei au urcat până în vârful cheilor unde se putea vedea oraşul cum începe. S-au aventurat puţin de la cărare pentru a putea găsi locul ideal în care să stea pentru câteva ore. Nu era nimeni în jur pe câteva mile, doar ei dor sub copaci şi cu un rău curgând în apropiere. O linişte perfectă.
– Pffft. Vezi? Plictisitor.
Damon a sărit în picioare şi a ridicat-o şi pe ea cu uşurinţa cu o uşoară strângere de mână.
Ea s-a aplecat să strângă rămăşiţele ce au rămas de masa lor simplă sendvişuri şi câteva piersici pe care el le-a tăiat hrănind-o pe ea în timp ce stăteau unul lângă altul pe pătură; sticla ei de apă şi un termos cu sânge pentru el. Ea a pus totul în ordine în rucsacul ei, urmată de pătură pe care el a înghesuit-o la întâmplare apoi îşi aruncă rucsacul pe umăr.
Ea îşi dete ochii peste cap la nerăbdarea lui specifică i-a luat mâna şi au început să se întoarcă înapoi pe cărare.
– Recunoaşte, spuse ea. A fost o zi frumoasă, iar ţie ţi-a plăcut. Iar acum ne întoarcem înapoi la maşina printre aceşti superbi copaci în această frumoasă lumina a asfinţitului şi noi ne vom ţinem de mână şi va fi foarte romantic.
– Bine. Dar dacă se întâmplă să vedem un căţeluş rătăcit, te avertizez, am să-l lovesc.
Ea la înghiontit jucăuş şi timp ce mergeau.
– Dragă jurnalule, astăzi iubitul meu adorat mi-a arătat cât de mult mă iubeşte scâncind şi plângându-se fiecare moment în care aram împreună.
– Dragă jurnalule, astăzi – drăceşte de frumos – sex-zeu de iubit al meu a sărit printre dealuri de flori sălbatice ţinându-ne de mână şi cântând despre curcubeie.
Şi-a coborât vocea de faţă falsă.
Mai bine??
Ochii ei s-au îngustat la el.
Încă te ţin de mână. Descurcate cu asta.
Capul lui s-a aplecat spre al ei în timp ce făcea chestia cu sprâncenele pe care ea nu prea în secret o iubea aşa de mult.
Nu-i aşa că toleranţa mea te uimeşte?
Ea dădu din cap şi îi mângâie braţul.
– Sigur.
– Bineînţeles că te miră. Că abilitatea mea de a privi Glee şi a pretinde că îmi place, este una din numeroasele mele abilităţi ca vampir pe care ştiu că le apreciezi.
– Nu, nu este, spuse ea, mutându-se de la împăcare şi cedând dorinţei de a se contrazice.
– Ştiu totul despre puterile tale super speciale de vampir, scuze, dar asta nu este una dintre ele.
– Poate nu ştii atât de mult pe cât crezi că ştii.
– Serios? I-a să vedem, ai super putere şi chestia acea şi viteză pe care o faci. Te poţi vindeca ca prin magie. Oh, scuze, să fii un nesimţit nu pe pune.
– Nu uita incredibila mea inteligenta şi farmec. Ele chiar se pun.
– Să mai vedem, mai este şi constrângerea. Nu poţi să îmbătrâneşti.
– Extraordinarul meu sex appeal.
– Şi lucrul acela cu ceaţă.
– Superbul păr.
– Mmmda, aia nu este o super putere, aia est ego-ul tău.
– Nu-ţi place părul meu??
– Bine, da ai un păr superb. Hei, cum faci asta??
– Nu fără o grămadă de produse de salon scumpe pentru bărbaţi şi un intensiv regim pentru păr, asta pentru sigur.
– Nu, nu părul tău. Chestia cu ceaţă… În cazul în care tu,… ea a arătat cu mâna în jur. Faci să fie ceaţă? Din nimic?
– Oh, asta. Ajungi să-l prinzi – de-a lungul timpului.
– Poţi să faci acum?
Ideea o intriga. Viteza şi vindecarea şi altele sunt lucruri care ai devenit plictisitoare până acum, dar asta este un lucru despre care aproape nu ştie nimic.
Haide, vreau să văd cum o faci.
Ce? Nu.
De ce nu?
Pentru că… eu nu sunt un prezentator de carnaval! Eu nu efectuez, Elena. Ieftineşte întreg lucrul!
– La ce bun să ai un iubit vampir dacă el nu îşi foloseşte puterile să mă amuze? Te rog? Ea i-a strâns mâna şi s-a uitat la el rugător.
El şi-a dat ochii peste cap şi să uitat îndepărtare neacceptând, privind saşiu la copaci în timp ce continuai să meargă pe calea cu pante line din pădure.
Ea a decis să încerce o abordare diferită, şi-a ridicat mâinile în sus.
– Oh, aşteaptă, înţeleg. Scuze, uita că am întrebat.
Asta, în mod neaşteptat, i-a atras atenţia înapoi la ea. Privirea sa este suspicioasă în timp ce ea încerca să nu zâmbească.
– Noul şi îmbunătăţitul Damon Salvatore, oricât de mult mi-ar plăcea, acum pur şi simplu nu mai este un băiat rău, concluziona ea cu un suspin.
– Adică, el merge la picnicuri acum.
El s-a oprit în loc. Ea a continuat să meargă până când a ajuns la capătul mâinilor lor unite şi a trebuit ori să se întoarcă cu faţa la el ori să îi dea drumul la mână. Ea a ales prima variantă dar el oricum i-a dat drumul al mâna.
– Deci aşa vrei să te joci? Interesant. El a dat din umeri.
– Okay, uite cum stau lucrurile. Eu nu pot să fac, chestia cu ceata”, aşa cum ai pus-o tu, stând aici în lumina soarelui în timp ce adorata mea iubită râde de mine fără milă. ‘’Deci tu ar trebui să te întorci, el a luat-o de umeri în timp ce vorbea, întorcând-o cu spatele la el şi i-a dat o mică împunsătura, ‘’ Şi să începi să mergi în direcţia aceea”.
Ea a înaintat doar câţiva paşi înainte să se întoarcă şi să-l întrebe ce se întâmplă.
– De ce trebuie să… – Damon?
El a plecat.
Ea s-a uitat în jur, întorcându-se într-un cerc, dar repede s-a decis că el a folosit viteza vampirilor să plece de lângă ea.
– Deci ce ar trebui să fac acum? Spuse ea, ştiind că el o putea aude.
Nici un răspuns nu a venit, bineînţeles, ea şi-a aruncat mâinile în sus şi a început să meargă uşor pe cărare din nou. El i-a spus să meargă, până la urmă.
Nu văd nicio ceaţă! Strigă ea, dar absolut nimic nu s-a întâmplat.
S-a mai plimbat pentru câteva minute cu sentimentul că el este chiar în spatele ei, privind-o. Ceea ce probabil şi făcea, decise ea, luptându-se cu instinctul de a se uita în spatele ei să vadă dacă el este acolo.
Soarele a intrat în spatele unui nor iar parcă ziua a început să se întunece dar Damon nu putea să mute nori din cer, bineînţeles, îşi spunea ea că doar şi-a imaginat cum… pădurea parcă pare dintr-o dată mai înfricoşătoare.
Totul este aşa de liniştit iar sentimentul că ar fi urmărită, observată, începea să facă lucruri ciudate cu mintea ei. Asta a fost tot!
O crenguţă ruptă printre copaci i-a făcut capul să i se întoarcă spre zgomot, pulsul ei accelerându-se. Şi-a dat părul de pe fată în timp ce se uită în aceea direcţie.
– Damon? Am inteles – eşti un campion la urmărit care este încă cel mai mare băiat rău dintre toţi, okay?
Ea a mers câţiva paşi înafara cărării, ochii ei uitându-se printre copaci.
– Unde eşti?
A simţit dintr-o dată un fior înainte să-l vadă, ca nişte degete umede şi reci atingându-i pielea. Într-un minut aerul era clar iar în momentul următor ceaţa era peste tot în jurul ei ridicându-se în sus groasă şi dezorientată.
Ea nu-i venea să creadă cât de aproape era să fie cu adevărat, serios speriată. Inima îi bătea cu repeziciune şi a trebuit să-şi înghită sentimentul instinctual de panică care începea să pună stăpânire pe ea – ea ştia exact ce se întâmplă, până la urmă. Damon era probabil la câţiva paşi depărtare, ascuzându-se după vreun pom râzând de ea.
Gândul acesta era calmant, lăsându-I să-I iasă o răsuflare adâncă şi forţându-se să se relaxeze. Nu era niciun motiv să înainteze prin ceata asta densă, ea deja se îndoia că ar ştii în ce direcţie să o ia, iar ceaţa era şi mai densă în apropierea pământului, ascunzând complet cărarea. De moment ce mersul în jur nu ar ajuta, ea va sta unde este şi va aştepta.
Este foarte frumos, Damon! Spuse ea. Sunt impresionată. Asta
Este chiar o foarte bună ceaţă.
El încă nu a apărut iar acum ea se întrebă ce aşteaptă. Şi-a dat ochii peste cap şi a adăugat:
– Îmi pare rău că am rău de tine, promit că nu se va mai întâmpla niciodată.
Ea a zâmbit puţin, ştiind că el va lua asta ca o minciună ce este. Ea s-a întors încet într-un cerc, senzaţia de a fi urmărită nu a abandonat-o nici un moment şi ea aproape îl putea simţi apropiindu-se.
În orice secundă, el urma să apară de nicăieri şi să o sperie ca naiba.
În orice secundă…
Dacă ea ar fi pregătită pentru asta, lui nu i-ar merge. Asta era ceea ce încerca să îşi spună ei înşişi în timp ce adăuga:
– Haide, nu te plictiseşti puţin încercând să mă sperii până acum? Pentru că asta nu va merge!
Totuşi mergea puţin…
Ea a auzit un sunet iar capul ei s-a întors imediat în aceea direcţie, încercând să se uite prin ceaţă şi totuşi nevăzând nimic înafară de linia pomilor dispărând la mică distanţă. Propria respiraţie îi era tare în urechi în fata liniştei ce o înconjura. Pădurea începea să se întunece pe măsură ce soarele asfinţea undeva în spatele ceaţa şi frunzişului, sentimentul de osânda acumulându-se.
Previzibil, când ceva a apărut în colţul viziunii sale periferice aproape că îşi sări din piele. S-a întors să vadă figura întunecată care era doar la câţiva paşi distanţă acolo unde cu câteva secunde în urmă nu era nimic înafară de un zid gros de ceaţă.
– Doamne, Damon! Ea a început să râdă, punându-şi o mână pe inimă care îi bătea cu putere.
– Uită-te! În sfârşit. Okay, eşti prea bun la asta, aproape că te urăsc acum.
Ea a luat cu gura de aer pentru a de calmă şi s-a uitat mai din aproape la el în timp ce el a rămas tăcut. Era o expresie ciudată pe faţa lui. El a venit încet spre ea.
Ce este? Întrebă ea, sprâncenele unindu-se în confuzie. Eşti bine?
Tu ştii ce este un vampir, Elena?
Ochii i s-au mărit iar gura i s-a deschis, mut el s-a aplecat înspre ea. Ea
S-ar şi aşteptat la un Damon zâmbitor, mândru de el că a speriat-o, nu intensitatea cu care el o priveşte acum.
– Un vampir este prădătorul suprem, el i-a spus, vocea lui înşelător de uşoară doar cu un stop de oţel sub tonurile sale mătăsoase.
– Noi suntem mai rapizi şi mai puternici de cât tu ai putea vreodată să fii. Noi ne putem ţine prada ca nişte sclavi astfel încât noi putem să le rupem gâtul fără ca ei să facă prea mult zgomot. Noi ne putem juca cu minţile voastre, putem manipula aerul din jurul vostru astfel încât tu nu ai ştii în ce direcţie să fugi. Suntem din ce în ce mai buni pe măsură ce îmbătrânim. Mult mai buni. Poţi să simţi asta nu-i aşa? În adâncul tău unde tu eşti doar un primat îngrozit pui la îndoială înţelepciunea de a te aventura vreodată jos din copaci, o simţi…
– Tu vrei ca mie să-mi fie frică de tine?
Ea nu era. Chiar şi acum, cu evidentul sau efort de a o intimida, cu cuvintele pe care le spunea şi modul în care se uită la ea, ea nu era speriată. Isterică, poate…
– Dacă tu nu ai înţeles. Tu vroiai să vezi asta, arata el în jurul său şi ea realiză că ceaţa începea uşor să se disipeze. De asemenea observă că tonul apăsător din vocea lui începe să dispară de asemenea pe măsură ce vorbea:
– Dar în ordine ca să îţi arăt, a trebuit ca să te tratez ca pe o pradă, Elena. A trebuit să te vânez, înţelegi? Asta este defapt – o modalitate cu care să faci ucisul mult mai uşor.
– Şi mult mai amuzant?
Râsul său era jos, puţin pericol apărând din nou el.
– Da, şi mai amuzant. Ei bine, nu mă poţi învinui că m-am bucurat de el puţin.
El a început să înainteze brusc forţând-o să dea un pas înapoi. I-a atins uşor cu un deget bărbia.
– Modul în care pulsul tău fuge acum, am să-mi iau o sălbatică supoziţie şi aş spune că şi tu te bucuri puţin de asta.
Ea l-a lăsat să o ducă cu spatele de un copac iar el nu a pierdut niciun moment şi şi-a presat corpul de al ei, faţa lui aşa de aproape de a ei încât a putut observa culoarea care se ridică încet pe pieptul ei. Bineînţeles ştiind că el a observat asta mai rău a înrăutăţit lucrurile, roşeaţa cuprinzându-i obrajii.
– Eşti tare, a arătat ea, intrând în defensivă.
Şoldurile ei sau mişcat împotriva lui în timp ce ea în cuprindea cu braţele de gât şi la tras şi mai aproape de ea.
Asta e mai mult decât puţin.
Se mai întâmplă. În plus, eşti tu, Elena. Deja ştiu ce gust ai, fiecare centimetru din tine, înăuntru şi înafară. Asta este o al naibii de provocare.
Un geamăt i-a părăsit involuntar în timp ce gura lui coborât încet pe gâtul ei sugându-i-l încet acolo unde îi bătea pulsul.
– Doamne, întotdeauna am jurat că nu am să fiu unul din acei jalnici vampiri groupie.
El a râs. ‘’ Eşti atât de atrasă de mine.”
Şi uite-l, rânjetul său. Ea îl putea simţi pe pielea de pe gâtul ei. Ea şi-a lăsat capul pe spate împotriva copacului.
– Ce pot spune? Nimeni până acum nu a schimbat vremea pentru mine doar ca să îmi intre în pantaloni. Sunt doar un om!
– Nu fi aşa de dură cu tine. Eu sunt de acord cu inferioritatea ta naturală, ar trebui să încerci şi tu să fii.
– Ugh, muşcă-mă!
– Ooh, credeam că nu mai întrebi, se îndepărtă câţiva centimetri în timp ce faţa i se schimbă şi canini i se lungiră.
Ea folosi scurtă pauză pentru a-l împinge în piept şi o secundă după dinţii lui s-au scufundat în gâtul ei, ea vârât pe sub braţul lui şi s-a strecurat afară dintre el şi pom.
– Hei…? Braţele lui s-au despărţit în timp ce se întorcea să-i urmărească retragerea.
– Ce naiba??
– Urmează să se întunece în curând, nu putem să păstrăm asta până ajungem acasă?
Chiar şi cu faţa lui de vampir el tot a reuşit să arată nerăbdător şi ridicol.
– Uh, nu?
– Ei bine, eu pot, ceea ce înseamnă că şi tu trebuie să faci asta.
– Asta este pentru chestia cu inferioritatea? Voi umanii sunteţi nişte lucruri tare senzitive, nu-i aşa?
Tăcută, ea s-a întors şi a început să meargă din nou pe cărarea acum vizibilă.
– Oh, haide, Elena, a strigat după ea. Eu sunt un mare înfiorător prădător şi vreau să mă înfrupt cu carnea ta tremurătoare aici.
– Este un motiv pentru care strămoşii mei primatele au coborât din copaci. Păturile sunt mult mai confortabile.
Ea nu s-a mai obosit să îşi ascundă zâmbetul, simţindu-i ochii împluţi cu o muta dezgustare blocaţi pe spatele ei în timp ce se târa încet în spatele ei.
– Vampiri groupie pe naiba, murmură el în timp ce ea şi-a întins mâna înapoi iar el a luat-o.

Groupie= un entuziasmat fan, suporter (a ballet groupie; a fashion groupie)

__________________________________________________

Traducator: Alexandra

Corector: Theo~

Advertisements

4 thoughts on “A Left Turn at the Evolutionary Tree

  1. ahhh a fost unu one-shoot superb
    asta a fost mult mai vesel fata de ultimul..
    dar oricum le ador pe amandoua,ador munca voastra
    bafta in continuare,xoxo

    Like

  2. in sfarsit un one-shoot pe gustul meu cu multe glume si ironizari,dar si romantism si groaza….celelalte sunt foarte bune dar asta a devenit preferatul meu…bafta in continuare

    Like

Tell us your opinion...

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s